Semiologia vizuala in homeopatie.

Semiologia vizuală este o parte a semiologiei medicale. Semiologia este acea parte a medicinii care se ocupă de semnele medicale. Semnele medicale sunt acele semne care pot indica, sugera sau reprezenta o boală sau o tulburare a organismului.   Din punct de vedere conceptual semiologia medicală este parte a unei disciplinei mai largi, semiotica, ce se ocupă de știința semnelor, iar semiologia medicală este una dintre cele mai vechi și mai solide părți ale semioticii aplicate.

Domeniul mai larg al semiologiei medicale poate fi împărțit la rându-i în mai multe subdomenii: semiologia verbală se ocupă de semnele verbale cu posibilă semnificație medicală, numite și simptome, adică de acele cuvinte, propoziții ce exprimă subiectiv o anumită suferință, ori tulburare, relatate de către pacient. Semiologia vizuala face parte din subdomeniul semioticii nonverbale ce studiază acele semne care se transmit pe alte canale de comunicare decât cel verbal, fie prin canalul vizual, ori auditiv ( icnete, gemete, tip de respirație, zgomote respiratorii etc.) ori prin imagini (de ex. radiologice sau tomografice), grafice (EKG, EEG) sau numerice (valori de laborator).

În homeopatie, semiologia vizuala are o importanță aparte pentru că încearcă să deceleze nu numai semne patologice ( de boală) ci și semne tipologice, care individualizează pacientul în manifestarea sa concretă[1]. Dintre domeniile care se iau în considerare:

– mersul ( tipul de mers, poziția diferitelor segmente ale corpului în timpul mersului, atitudinea)

– postura corporală (în picioare sau așezată): modul în care pacientul ocupă scaunul, poziția închisă sau deschisă a mâinilor și picioarelor, poziția spatelui, ș.a.m.d.

 

– gestica corporală, modul și tipurile de gesturi pe care pacientul le face pentru a-și exprima suferințele sau atitudinile.

– mimica sau gestica facială, expresiile pe care pacientul le face atunci când exprimă anumite suferințe, stări de spirit, atitudini.

– aspectul diferitelor părți ale corpului: mâinile, limba, ochii, pielea, etc.

– aspectul unor leziuni: edeme, eriteme, papule, vezicule, veruci, chisturi, ulcere.

Din toate aceste tipuri de semne, medicul poate forma configurații de semne, care să ducă la un diagnostic; pe de o parte diagnosticul de boală ( de ex. pareză facială) pe de altă parte diagnosticul de remediu homeopatic ( de ex. Causticum)

[1]. Mai multe despre acest domeniu in cursurile online http://online.drjurj.ro/  si articolul Jurj G, Inspectia in homeopatie, Revista Română de Homeopatie, vol. 4, 16, 2001, 31-35 pe http://www.jurj.ro/articole/ro/word/INSPECTIA%20IN%20HOMEOPATIE.pdf

Comments

comments