Dilutii homeopatice. Potențe. Dinamizare homeopatică

În primele sale  experiențe , Hahnemann a  folosit substanțe în doze mult diminuate cantitativ; observând că aceste doze încă pot produce efecte nedorite, el a crescut progresiv diluţiile[1]. De asemenea, a observat că, preparate corect, diluțiile mari nu numai că nu își pierd efectul, ci dimpotrivă, acționează mai profund asupra organismului.

Dilutii homeopatice centezimale

Deja în 1810, anul apariției primei ediții a Organon-ului, el a fixat o modalitate de preparare relativ comodă și care dă o bună repetabilitate remediilor și anume scara centezimală: la fiecare treaptă de diluție raportul între substanță și solvent este de 1/100. De exemplu, trecerea de la diluția CH 1 la CH 2 se face luând o picătură din soluția CH 1 plus 99 de picături de solvent. Apoi, pentru a trece la CH 3 se ia o picătură din CH 2 plus 99 de picături de solvent , ș.a.m.d.

Dilutii homeopatice decimale si LM

Un alt homeopat a introdus scara decimală de diluare, în care raportul de diluare este de 1/10 [2] , atribuită și folosită de C.  Hering și actualmente în uz mai ales in Germania si Elvetia.

Spre sfârșitul vieții, pe când se afla la Paris, Hahnemann, care a fost un mare experimentator toată viața, nemulțumit de faptul că remediile chiar și în diluții mari mai pot da încă agravări, a introdus scala LM sau Q, în care raportul de diluare este de 1/50 000.[3]

Dilutii homeopatice. De ce se mai numesc potențe.

În principiu, remediile homeopatice sunt substanțe diluate, dar nu este vorba de o simplă diluare ci de o diluare care se însoțește la fiecare treaptă de o energică sucusiune (scuturare, amestecare ritmică şi repetată) şi care face ca întreg lichidul de diluție să fie „impregnat” de fiecare dată cu informația remediului. De aceea, de multe ori homeopații nu vorbesc despre diluții homeopatice, ci despre potențe , iar procesul de reiterare a informației a fost denumit de Hahnemann dinamizare (de la grec. dynamis[4,5]) sau potențare.

Vezi și video-urile postate de doi dintre marii producători de remedii homeopatice mondiali, http://www.youtube.com/watch feature=player_detailpage&v=ITzmHyPb9T și http://www.youtube.com/watch?v=dWzX_rT9a-o

În cazul plantelor,  procesul pornește de la un extract alcoolic din plantă (de obicei proaspătă) numit Tinctura mama. Tinctura mamă se prepară conform unor standarde bine definite: pentru recoltarea plantei se aleg locuri nepoluate, planta trebuie să fie sănătoasă, se recoltează la un anumit sezon și moment al zilei, se ia din ea doar partea prevăzută și se extrage în alcool cât mai repede de la momentul recoltării. Am cunoscut, în diferite părți ale lumii,  câțiva astfel de culegători profesioniști de plante pentru tincturile mamă homeopatice și am rămas uluit de cunoștințele lor, de precizia și acuratețea lor, de nivelul incredibil de exigență la fiecare plantă și la fiecare preparare. Cei pe care i-am cunoscut erau realmente conștienți că de la ei provine materia primă de calitate pentru remediile homeopatice. În lumea producătorilor de remedii homeopatice, acești culegători și primi preparatori  se cunosc unul câte unul și cei care prezintă încredere sunt apreciați precum merită, ca niște experți rari și prețioși.

În cazul sărurilor, metalelor sau altor substanțe insolubile prepararea inițială se face prin triturare cu lactoză până la a treia centezimală, după care se trece pe alcool. În final din preparatul lichid se face o pulverizare fină şi repetată a unor granule sau tablete care se administrează perlingual. Pentru anumite preparate este însă posibil să se folosească soluţia în loc de granule.

Comments

comments