Despre Homeopatie – Dr. Jurj
Despre homeopatie, cu domnul Dr. Jurj
Ce înseamnă homeopatie ?
Homeopatia este o doctrină medicală introdusă de Christian Friedrich Samuel Hahnemann (1755-1843). Nemulțumit de metodele medicinii timpului, în care purgația şi sângerarea erau la loc de frunte și în care se administrau amestecuri de substanțe cărora nu li se știau toate efectele, Hahnemann a căutat să găsească principii ferme pe care să se bazeze practica medicală.
Traducând Materia Medicală a lui Cullen (o autoritate a vremii) el a observat o inadvertență în ceea ce privește simptomele produse de coaja arborelui de Chinchona şi s-a hotărât să experimenteze efectele acesteia pe el însuși. Rezultatele le-a notat cu minuție şi a observat că această substanță poate provoca simptome asemănătoare febrelor intermitente pe care le vindecă. Astfel au apărut primele două – şi cele mai importante – dintre principiile noii sale doctrine: principiul experimentării pe omul sănătos al efectelor diferitelor substanțe şi principiul similarității.[1]
Hahnemann [2] a fost un om de știință, medic și gânditor de o profundă originalitate; după el practica medicală nu se poate baza pe teorii, ci doar pe fapte certe, rezultate ale unor experimentări făcute cu acuratețe; înainte de Claude Bernard el a folosit principiul experimentării, unul dintre eseurile sale de început numindu-se chiar „Medicina Experienței” (1805). Strădania de o viață a lui Hahnemann a fost aceea de a găsi principii raționale, ferme şi simple pentru practica medicală; acestea au fost publicate în opera sa capitală “Organon-ul Medicinii Raţionale”, editată în șase ediții, în care se ocupă de toate aspectele homeopatiei[3].
Idealul vindecării în homeopatie
Conform Organon-ului idealul practicii medicale este „refacerea rapidă, blândă şi permanentă a sănătății sau, altfel spus, îndepărtarea şi anihilarea în întregime a bolii pe calea cea mai scurtă, mai sigură şi mai puțin dăunătoare” [Organon, paragraf 2][3]
Pentru a împiedica reacțiile adverse stârnite de diferitele substanțe sau riscul intoxicațiilor, Hahnemann a diminuat progresiv dozele folosite; iar după o perioadă a introdus scara centezimală de diluare, ajungând la așa numitele doze infinitezimale.
Ceea ce este esențial în prepararea remediului homeopatic este faptul că la fiecare diluare are loc o scuturare energică, ritmică, prin care informația substanței este reiterată asupra lichidului solvent. Astfel remediul homeopatic nu este doar o substanță diluată ci una „dinamizată” sau „potenţată”, fiecare treaptă de diluție fiind astfel preparată încât, deși substanța diminuă, informația conținută este transmisă mai departe.
Termenii în care se pot înțelege remediile homeopatice nu sunt moleculari ci informatici: așa cum diminuarea instrumentelor de stocare din informatică nu a dus la pierderea informației (dimpotrivă, astăzi cip-uri de memorie foarte mici conțin informații imense) la fel remediul homeopatic în doze infinitezimale păstrează informația substanței și acționează prin această informație transmisă unor organisme sensibile.
Dintr-un punct de vedere mai larg, actualmente, homeopatia este considerată o disciplină medicală făcând parte din domeniul mai larg al Medicinei Alternative și Complementare ( CAM), sau cu un termen generic mai vag, acela de Terapii Naturale. In acest concept se includ și alte metode terapeutice precum Fitoterapia, Acupunctura, Medicina tradițională chineză, Dietetica, etc. În toate acestea, accentul cade mai puțin pe folosirea medicamentelor chimice, cât pe metode alternative care pot ameliora, sau vindeca anumite condiții patologice, sau pot îmbunătății calitatea vieții[4].
[1] Despre principiile și istoria homeopatiei există o bibliografie extinsă. Un clasic este Stuart M. Close , vezi http://homeoint.org/books4/close/chapter02.htm
[4] Vezi ”What is Complementary Medicine” in http://www.bmj.com/content/319/7211/693
Lasă un răspuns