Relatia homeopatie alopatie

Relatia homeopatie alopatie

Una dintre problemele spinoase atât pentru pacient cât şi pentru medici este relaţia dintre homeopatie şi medicina convențională, respectiv medicamentele alopate. În general, fiecare dintre aceste discipline se opune la renunțarea tratamentului prescris iar pacientul este de multe ori derutat, prins între jocul argumentelor (şi orgoliilor, din păcate) fiecăreia. O bună colaborare şi o atitudine corectă din punct de vedere deontologic este de dorit pentru medicii ambelor discipline şi cu siguranță ar fi soluția cea mai bună pentru pacient.

În principiu, este de preferat ca cele două tipuri de prescripție să nu se amestece decât atunci când este absolut necesar, dar în zilele noastre este adeseori dificil pentru un pacient să opteze fie pentru una, fie pentru cealaltă.

Medicamentele alopatice, în marea lor majoritate, blochează anumite mecanisme fiziologice (receptorii pentru durere; mecanismele febrei sau ale alergiei, inflamația etc.), astfel blocând expresia bolilor, dar nu neapărat şi cauza lor. În homeopatie se acționează asupra acelorași mecanisme dar din altă perspectivă; dacă aceste mecanisme sunt blocate, acțiunea ei este mai redusă. Cu toate acestea, în special în bolile cronice, s-a observat că este posibil de început tratamentul homeopatic în timp ce pacientul folosește medicamente alopate, şi că, în timp, un bun tratament homeopatic poate duce la scăderea dozelor alopatice; așa este cazul în hipertensiunea arterială, diabetul zaharat de tip 2, în astmul bronşic sau în bolile reumatismale, etc. La fel ca la copiii care au luat multe antibiotice sau la pacienții cu corticoterapie, în aceste cazuri rezultatele la homeopatie apar uneori mai greu și mai lent, pentru că organismul trebuie să învețe să își reia pattern-urile reacționale depășite de boală şi puse în paranteză de medicamentele alopate.

Relatia homeopatie alopatie in bolile cronice

În cazurile cronice nu este întotdeauna posibil  (și nici recomandabil) de renunțat dintr-o dată la medicamente alopatice și aceasta din două motive:

–       oprirea medicamentelor alopatice duce la o de-supresie a mecanismelor bolii, ceea ce de obicei se manifestă ca o recrudescență a simptomatologiei. Mecanismele fiziologice prin care organismul se opune bolii sunt supresate de alopatie și până să intre sub influența remediilor e nevoie de timp

–       oprirea medicamentele alopate duce la apariția și evoluția naturală a bolii, ceea ce provoacă adeseori o agravare a simptomelor și înrăutățirea stării pacientului.

Pe de altă parte, continuarea la nesfârșit a medicației alopate, mai ales când e vorba de doze mari, face aproape imposibilă atingerea obiectivului tratamentului homeopatic, care este vindecarea definitivă, pentru că mecanismele care ar duce la această vindecare sunt blocate. De aceea este necesară o atitudine înțeleaptă din partea tuturor medicilor care participă la actul terapeutic şi, cel puțin în cazuri grave, scăderea dozelor de medicamente alopatice să se facă atent și în măsura în care nu periclitează bolnavul.

Relatia homeopatie alopatie in bolile acute

În cazul bolilor acute situaţia este oarecum diferită. În principiu, majoritatea bolilor acute pot fi tratate cu succes prin homeopatie, mai ales dacă este vorba de persoane care au o vitalitate bună şi nu au luat recent (sau prea multe) medicamente alopatice.

Oricum, medicul curant este suveran să hotărască ce alternativă este mai adecvată pacientului său, iar dacă este vorba de un homeopat, atitudinea sa ține mai mult de experiența personală și de evaluarea fiecărui caz în parte decât de indicații generale. Dacă homeopatul ştie că poate rezolva un caz acut prin remediile sale în deplină siguranță, dacă își poate asuma responsabilitatea cazului, să o facă. Dacă simte însă că nu este sigur sau cazul îl depășește, este preferabil să recurgă la metodele clasice care să evite ca pacientul să fie pus în pericol.

Diferența între cele două metode

Din păcate, atitudinea medicilor față de homeopatie ține mai mult de convingerile personale (chiar prejudecăți), decât de informare sau de știință. Cei care simt că actuala paradigmă medicală este insuficientă , că  excesele de medicamente sunt nocive, medicii practicieni care se confruntă cu cazuri dificil de rezolvat şi greu de încadrat nosologic, chirurgii care văd în fapt puterile vindecătoare ale naturii, sunt adeseori mai deschiși spre această alternativă blândă, nenocivă și în concordanță cu natura. Este adevărat că există suficiente probleme nerezolvate, de principiu, în legătura cu homeopatia[1], dar cele mai aprigi critici vin adeseori din partea unor medici neinformați și țin mai puțin de principii, cât de opțiunile personale sau de lipsa celei mai elementare experiențe în acest domeniu. În timp ce lumea științei și a informaticii progresează cu pași repezi și exponențial, în domeniul medical funcționează o anumită inerție (explicabilă și până la un punct justificată) care refuză pluralismul și alternativele. La acesta se adaugă și marile presiuni exercitate de înfloritoarea industrie a medicamentelor alopatice, care de multe ori transformă medicina într-un domeniu de consum, lansând pe piață – cu multe studii şi o susținută activitate de marketing – noi și noi medicamente, care sunt înlocuite după câțiva ani, ca urmare a unor rezultate negative. Față de această pletoră de medicamente noi, homeopatia vine cu relativ puține remedii, cele mai multe dintre ele deja istorice, dar care au în favoare verificarea în timp și o bună cunoaștere a efectelor lor.

În timp ce medicamentele alopatice sunt din ce în ce mai specializate, homeopatia încă aspiră la idealul totalității şi integralității pe care orice om, bolnav sau nu, şi-l dorește atunci când este vorba de propria persoană.

In relatia homeopatie alopatie, există diferențe majore de perspectivă în câteva aspecte fundamentale:

1. Modul în care este privit pacientul. În alopatie, ceea ce primează este boala, definiția bolii determină alegerea tratamentului. În homeopatie, cel mai important este pacientul, definirea caracteristicelor sale individuale este factorul de alegere a tratamentului

2. Consultația. În alopatie, scopul consultației este definirea bolii prin criteriile sale standard. In consultatia homeopatica este atentă la detaliile semnelor și simptomelor, la modalitățile lor de agravare, la senzațiile resimțite, la concomitențe între boli și la caracterele pacientului ca fire.

3. Tratamentul. Tratamentul alopatic se face cu substanțe chimice în doze mari, așa numit ponderale pentru a combate procesele patologice. In tratamentul homeopatic, se folosesc substanțe naturale, de origine minerală, botanică sau animală, în doze foarte mici, doze infinitezimale, ce iscă o reacție a organismului împotriva bolii.


[1] Vezi si Jurj, G , General, Particular, individual in homeopatie,  http://www.homeopatia.ro/General,particular,individual.htm și Jurj, G. Probleme ale homeopatiei contemporane http://www.homeopatia.ro/probleme_contemp.htm

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *