Reactiile la remediul homeopatic

Idealul de vindecare în homeopatie

Rezultatul ideal pentru orice tratament homeopatic este ca acesta să ducă la o vindecare rapidă, ușoară și permanentă (Hahnemann, Organon, par. 2)

În cazul afecțiunilor acute aceasta se întâmplă adeseori rapid,  atunci când se folosește remediul, potența şi ritmul de administrare potrivit.

Reactiile la remediul homeopatic. Agravarea homeopatica.

Reactiile la remediul homeopatic, chiar bine ales și corect, sunt individualizate: există pacienți care reacționează foarte rapid și alții care reacționează mai lent[1] La unii, reacțiile sunt puternice, dramatice, chiar spectaculoase (dispariția imediată a durerilor, agravări scurte dar intense); la alții reacțiile sunt mai lente și o vreme aparent nu se întâmplă nimic, însă la un consult amănunțit medicul poate observa semne de evoluție favorabilă.

 În cazul bolilor cronice inveterate este posibil ca inițial să apară o agravare homeopatică ce trebuie explicată pacientului: datorită remediului organismul reacționează și încearcă să repună în funcție mecanismele de eliminare a bolii. Astfel este posibil să apară mici reacții febrile (semn de evoluție favorabilă de exemplu la copiii cu astm tratați alopatic care nu mai fac febră), să apară o extindere inițială a erupțiilor (adeseori observată în dermatitele atopice sau psoriazis), să apară o restabilire a unor eliminări suprimate (nazale, transpirație, leucoree etc.).

În general nu trebuie intervenit în aceste agravări homeopatice  pentru că ele se remit de la sine; se intervine doar dacă e vorba de condiții realmente grave cu un tratament intercurent, preferabil tot homeopatic, care să nu perturbe prea mult procesul de vindecare.

 Unii homeopați vorbesc nu numai de similaritatea de remediu ci și de similaritatea de potență, prin aceasta înțelegând potența cea mai potrivită pacientului, la care acesta răspunde cel mai bine. Dacă remediul este bine ales, dar efectul  este parțial, fie că doar o parte a simptomelor s-au ameliorat, fie doar într-o anumită măsură, se poate considera că potența nu este cea mai potrivită și se schimbă, fie potența, fie ritmul de administrare, fie se trece la o altă scală de diluare ( de la D la CH sau LM).

Agravări non-homeopatice

 Aceste agravări homeopatice oarecum benefice, care arată că organismal reacționează la remediu,  trebuie deosebite de:

 – agravările datorate evoluției naturale ale bolii (caz în care apar doar simptomele bolii, dar agravate, și care arată că tratamentul homeopatic nu și-a atins ținta şi remediul trebuie modificat) sau de:

patogeneziile involuntare (la pacient apar simptome noi, induse de remediu) ce arată o mare sensibilitate a pacientului la remediu și, după caz, fie se așteaptă extincția de la sine a simptomelor, fie se modifică diluția, fie se antidotează remediul.

Un îndrumător pentru a aprecia evoluția favorabilă a simptomelor sub tratamentul homeopatic este așa-numita „lege a lui Hering” care afirmă că tratamentul induce o reacție benefică atunci când afecțiunea „evoluează de sus în jos, de la centru spre periferie şi din profunzime în suprafață.

[1] Vezi si Amy L. Lansky http://www.mothering.com/community/a/understanding-remedy-reactions-in-homeopathy

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.