Principiul individualizarii

 

Principiul individualizarii în homeopatie , de la general la particular și individual 

Dacă alopatia merge de la particular (simptome și semne) la general (diagnosticul de boală), homeopatia face un pas mai departe și încearcă să ajungă la individul suferind, de la general la particular [1] de la noțiunea de boală în general, la suferința concretă, particulară, individuală a unui om; de exemplu,  cu arsuri la stomac, dureri de oase și multe eructații, care este agitat, anticipează mereu și are frică de spatii largi. Pentru alopatie, tot ce este dincolo de diagnosticul de boală nu are importanță. Fricile lui? Durerile osoase? Nu au importanță pentru că ”diagnosticul” e clar. Principiul individualizarii în homeopatie este acel principiu prin care se ia în seamă trei lucruri:

1. suferința concretă a pacientului, așa cum este ea, cu toate modalitățile, senzațiile și conotațiile specifice

2. totalitatea problemelor pacientului, din domenii nu doar medicale ( alte boli), ci și personale, sociale, stress, etc.

3. felul de a fi al pacientului, particularitățile sale, dorințele, fricile, aversiunile, obsesiile, sensibilitățile, ș.a.m.d.

Prin principiul individualizarii, homeopatia este probabil disciplina care aplică cel mai consecvent dictonul „nu există boli ci doar bolnavi”, pentru că ea încearcă să treacă dincolo de noțiunea abstractă a diagnosticului bolii  şi să revină la suferința concretă a fiecărui pacient. De aceea și importanța dată simptomelor personale; de aceea homeopatul Dvs, vă va întreba mereu ”cum, unde, când, de ce, în ce fel, asociat cu ce? ”. Pentru că orice homeopat încearcă să descifreze algoritmul vostru personal si sa il puna in corelatie cu un algoritm posibil in Materia medica, prin aceasta sa găsească un remediu care sa vă fie de folos. Conform principiului individualizarii în homeopatie, ceea ce contează cel mai mult este modul individual, al fiecărui individ, în care suferă, dar și felul in care  alții suferă de pe urma unui pacient . De aici și conotația socială a homeopatiei, care încearcă să înțeleagă pacientul în propriul context social, familiar, profesional. Homeopatia ia in seamă întregul context al dezordinii provocate de o afecțiune (ori provocatoare a ei), al unui individ, într-un anume context dat,  ia în seamă cauzele si consecințele evenimentelor din viața unui om și felul specific in care acestea se răsfrâng asupra sănătății lui. În homeopatie avem victime, avem dictatori, avem exhibiționiști, avem timizi, avem oameni care mint, care vorbesc prea mult, sau oameni care nu vorbesc, care suportă consolarea sau nu, care plâng ușor sau nu; o întreagă galerie de tipuri umane , dar această galerie nu este pur psihologică, ci ea se leagă de afecțiuni fizice, de boli, de tulburări imunitare și de particularități  prin care se interpretează boala. În cazul de mai jos, putem vedea, de exemplu, atât exprimarea verbală, cât și gestul pentru o caracteristică generală: faptul de a fi repezit, de a face lucrurile repede. Această trăsătură mentală, impreună cu simptomele patologice legate de infecții urinare și de alte caracteristici fizice a dus la prescrierea acelui remediu individualizat care împiedicat reapariția bolii.

Tratamentele homeopatice vindecă boala prin reacţia pe care o iscă în pacient, prin punerea în mişcare a resorturilor sale de autoechilibrare fiziologice, psihice şi imunologice. Pentru ca această reacţie să aibă loc, remediul trebuie bine ales, întreg consultul homeopatic are ca scop găsirea remediului eficace conform cu principiul individualizarii la pacientul respectiv – adică un remediu față de care acesta e sensibil și care să determine schimbări atât în patologiile lui cât și în comportament, în sistemul imunitar sau în reacțiile fiziologice.

Pentru găsirea acestui remediu este necesară individualizarea, adică aflarea acelor trăsături care diferențiază atât boala acestui pacient de boala altui pacient cât și pacientul ca persoană concretă (cu felul de a fi și de a reacționa, cu dorințele și aversiunile sale, cu fricile sau obsesiile sale, etc.) diferită față de altele. În exemplu de mai jos , putem vedea cum chiar amănunte de constituție minuscule, poziția degetelor de la picioare, poate fi importantă pentru principiul individualizarii:

Principiul individualizarii. Degete Causticum cu retractia varfurilor, ”ca si cum” tendoanele ar fi scurtate
Principiul individualizarii. Degete Causticum cu retractia varfurilor, ”ca si cum” tendoanele ar fi scurtate

Un remediu bine ales este acel remediu homeopatic care poate determina schimbări imediate (poate vindeca simptome și boli) dar și profunde (poate schimba automatisme psihologice sau fiziologice, reacții, sensibilități), aplicând principiul individualizarii.



[1]  Vezi și  G. Jurj  ” General, particular, individual  în homeopatie” RRH nr. 25, 2005, http://www.homeopatia.ro/General,particular,individual.htm

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.