Pacientul homeopatic

Pacientul homeopatic

Pacientul care solicită consult homeopatic este de obicei un pacient care, dintr-un motiv sau altul, este nemulțumit de alopatie; fie de rezultatele ei, fie de modul de abordare din medicina convențională, fie din cauza opțiunilor sale ideologice sau medicale. De cele mai multe ori însă, adevăratul motiv este disperarea că nu își poate rezolva problemele.

De asemenea, de multe ori (actualmente, datorită internetului, tot mai puțin), el nu știe mai nimic sau are o idee falsă despre această terapeutică. Mulți pacienți confundă încă homeopatia cu o  ”terapie naturistă” și se așteaptă ca medicul homeopat să le prescrie „ierburi”, sau „ceaiuri”, să le dea regimuri alimentare draconice sau să facă un consult psihanalitic, ori cu accent mare pus pe partea mentală a problemelor.

Față de aceste niveluri de expectație, medicul homeopat trebuie să își definească metoda și mijloacele, trebuie să se delimiteze de ansamblul (uneori onorabil) al alternativelor medicale și să își precizeze calitatea de medic care practică o disciplină pur medicală (și nu derivată din alte concepții) ce are drept scop vindecarea. Este un efort de informare ce trebuie făcut cu fiecare pacient, ca acesta să înțeleagă obiectivul tratamentului, mijloacele sale și (mai ales) modul corect de administrare a remediilor. Cu alte cuvinte, fiecare medic homeopat trebuie să își instruiască pacienții, să îi educe şi să îi facă să înțeleagă dacă nu esența, cel puțin aspectele formale ale tratamentului.

Poate cel mai dificil lucru de înțeles este acela că homeopatia nu are ca obiectiv principal boala, ci sănătatea; că este o metodă orientată spre dobândirea  sănătății și că acest obiectiv nu are drept scop doar combaterea simptomelor, așa cum se întâmplă în alopatie, ci vindecarea, acea „stare de bine fizic, psihic şi social” care definește sănătatea după OMS.

 Mai ales în privința părinților disperați că progeniturile lor fac mereu boli acute, sau care trenează, este de subliniat faptul că nu bolile copiilor (de obicei intercurențe triviale) sunt adevărata problemă, ci starea lor de sănătate, faptul că sunt sensibili la boli și că (nu rareori cu ajutorul abuzului de antibiotice sau alte medicamente ce suprimă reacțiile naturale ale organismului) nu mai știu să se apere de ele. Părinții trebuie instruiți pentru tratamentul copiilor și nu rareori,  trebuie tratați ei înşişi, pentru că proiectează asupra copiilor propriile spaime, complexe şi insuficiențe.

Într-o lume în care homeopatia ar fi privită ca o disciplină medicală normală şi de primă intenție, toate aceste explicații ar fi probabil inutile: esențial ar fi ca medicul să prescrie eficace şi pacientul să se vindece. Nu se întâmplă aşa pentru că, încă (pentru mulți pacienți și medici) homeopatia este o disciplină exotică, stranie, de neînțeles. Este de datoria fiecărui homeopat să o facă comprehensibilă, dar mijlocul cel mai eficace pentru a convinge este să își vindece pacienții.

Ce ar trebuie sa știe un pacient care dorește să apeleze la homeopatie?

Întâi de toate că există particularități ale acestei discipline atât în ceea ce privește teoria sa medicală, apoi  consultația homeopatica cât și în ceea ce privește tratamentul și efectele sale.

Doctrina medicală a homeopatiei poate fi rezumată în câteva principii despre care găsiți articole și pe acest blog: principiul individualizării, ce se referă la faptul că homeopatia este concentrată pe bolnavi și nu doar pe boli; principiul similitudinii , prin care în simptomele pacientului se caută simptome provocate de substanțe;  principiul totalității semnelor și simptomelor și principiul dozelor foarte mici, infinitezimale.

Consultația homeopatică este caracterizată de trei idei principale: comunicare, concentrare și detalii semnificative. Pacientul homeopatic trebuie încurajat să comunice, pe toate canalele de comunicare ceea ce simte în anumite neplăceri, felul în care le resimte, amănunte despre el însuși, despre profesie, familie, etc.; despre tot ceea ce este întrebat. Uneori în timpul consultației homeopatice, medicul homeopat pune întrebări care pot părea pacientului fără legătură cu afecțiunea sa; dar nu este așa, medicul încearcă să afle tot ceea ce se poate afla pentru a prescrie remediul corect. În timpul consultației homeopatice există un mare risc al digresiunilor și a pierderii inutile de timp; de aceea, atât medicul cât și pacientul trebuie să fie concentrați, atenți, alerți pentru a profita de timpul consultației și pentru a ajunge la acele detalii semnificative care duc la remediul homeopatic curativ,  corect. Consultația homeopatică este un act de investigare, de căutare, de înțelegere, prin care se ajunge la o recunoaștere a remediului potrivit pentru momentul potrivit.

Atitudinea unui pacient în timpul consultului sau tratamentului poate fi ea însăși un detaliu semnificativ pentru homeopat, pentru că ea reflectă felul său de a fi. Tocmai de aceea, în timpul consultului este de preferat ca pacientul să lase deoparte barierele în comunicare: ceea ce dorește orice homeopat este să îl vadă așa cum este.

Tratamentul homeopatic, la rândul său, e deosebit : în loc de pastile se administrează granule sau picături, după anumite reguli, la anumite intervale de timp. Foarte multi pacienți sună la telefon pentru că nu au înțeles regulile de administrare sau speriați de interdicțiile pe timpul tratamentului homeopatic. Există multe legende în legătură cu aceste interdicții, transformate de unii homeopați în adevărate tabu-uri; esențial este ca pacientul să facă efortul de înțelegere despre administrare chiar în cabinet. Chiar și faptul de a reveni cu multe multe întrebări în legătură cu tratamentul, nesiguranța în a face ceva stabilit deja, dorința de exactitate ( câte picături: 5 sau 6?), spaima de efecte adverse, sunt anxietăți particulare și fac parte din simptomele homeopatice. De exemplu, pacienții de Arsenicum Album au frică de orice fel de medicament, inclusiv homeopatic ( în simptomele sale din Materia Medica, la Arsenicum apare ” frica de a nu fi intoxicat”); pacienții de Lycopodium doresc certitudine, siguranță , nu cumva să facă o greșeală, pentru că frica de a nu greși este un simptom mental al remediului; unii pacienți de Pulsatilla vor spune mereu că sunt ” mai bine” chiar dacă nu e așa, pentru că simptomul mental propriu este ” dorința de a face pe plac altora”; pacienții de Bryonia sau de Nux Vomica, pot fi adeseori revendicativi și vin nu cu liste de simptome ci cu liste de revendicări adresate medicului , de tipul ” sa-mi rezolvați asta și asta”, ș.a.m.d.

Pacienții au expectative față de tratamentul homeopatic, după cum le este firea și după bolile de tratat. Pacientul trebuie informat nu doar ce să facă  ci și la ce să se aștepte, le efectele posibile ale tratamentului homeopatic și ce să facă în anumite situații previzibile. Ca toți pacienții, și pacienții homeopatici au dreptul de a fi informați, și tocmai de aceea, o bună comunicare medic-pacient este necesară.


 Există și o asociație a pacienților homeopatici, prin care aceștia își definesc caracteristicile și drepturile, vezi http://www.efhpa.eu/

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *