Eseu despre homeopatie si mame…

Cuvânt către mămicile ce doresc să-și trateze copii prin homeopatie

Stimate si dragi mămici,

Dorința dumneavoastra de a vă trata copiii și cu altceva decât preparate chimice ( antibiotice și celelalte), cu medicamente naturale, sigure, netoxice și eficiente, este legitimă și de lăudat.Homeopatia este o astfel de variantă.

O folosesc cu succes pentru tratamentele copiilor  de mai bine de 20 ani, am predat cursuri de homeopatie, nu doar la noi în țară  și pot afirma că , pentru patologiile obișnuite ( sau uneori, neobișnuite) ale copiilor este o terapie mereu de luat în seamă, fie ca terapie unică, fie în alternanță cu mijloacele moderne de tratament, atunci când este cazul.

Îmi permit să vă adresez un cuvînt, așa cum am făcut-o și în conferințele pentru pacienți ținute în ultima vreme ( le puteți viziona pe acest site – video1, video2, video3) nu numai despre avantajele acestei terapii dar și despre felul în care au loc lucrurile la mine în cabinet, spre o mai bună lămurire.

Întâi de toate, de ce homeopatie pentru copii?  Pentru că este o medicină blândă, netoxică, eficace, ieftină, cu mare putere profilactică ( cititi mai multe in acest articol: „De ce este nevoie de homeopatie?„) Scopul tratamentelor homeopatice nu este numai acela de a trata bolile intercurente, ci și de a le preveni, pentru că homeopatia poate lucra extraordinar asupra sistemului imunitar. Acest lucru , totuși, nu se poate face de pe o zi pe alta, pentru că este vorba nu doar de o acțiune supresivă a simptomelor, ci de o construcție a unui sistem întreg ce se ocupă de apărarea organismului, deci este nevoie de timp.

În bolile acute homeopatia este extrem de eficientă în multe dintre ele ( amigdalite, bronșite, enterocolite, etc)  atunci când realmente avem boli acute. Dacă remediul este bine găsit, rezultatele sunt adeseori spectaculare. Totuși, este bine de știut că în homeopatie totul depinde de reacția sistemului imun, ceea ce pune problema calității acestuia de a răspunde la boală. Iar aceasta este o problemă individuală ( uneori, mai în glumă mai în serios spun că ”homeopatia se face cu materialul pacientului”).

Atunci când avem însă ceea ce se numesc recurențe, adică boli ce se repetă sau infecții ce se prezintă azi într-un fel, mâine în altul, problema nu mai este aceea de tratament al simptomelor, ci de reconstrucție imunitară, ce necesită , din punct de vedere homeopatic, stabilirea unui remediu de fond  sau individualizat, după regulile artei homeopatice. În această privință, obișnuite cu tratamentele convenționale ( anti-) , adeseori  mamele nu au răbdare și doresc rezultate imediate pentru orice fel de secreții nazale ori tuse ori urticarie, care de cele mai multe ori nu reprezintă decât vârful iceberg-ului  imunitar. Cu alte cuvinte, pentru homeopatie, nu orice  ”muci”  sau tuse ori ”bube” trebuie tratate ca atare, în sine, ci doar în contextul întregului copilului ca sistem .

Pe de altă parte, uneori, retrezirea capacității de reacție a sistemului imun al copilului, poate duce la reacții acute, care îngrijorează mamele. Așa, de exemplu, se întâmplă atunci când un copil cu rinite sau bronșite recurente fără febră, face, în urma tratamentului homeopatic, o febră mare, sau chiar o amigdalită pultacee ( ”puroi în gât”) ce semnifică , de fapt efortul organismului de a LUPTA împotriva bolii. Aceste reacții, oprite brutal cu antibiotice sau corticoterapie, nu duc decât la excluderea în continuare a sistemului imunitar și la prelungirea stării de dezechilibru. NU spun că, în multe cazuri acute, alopatia nu acționează extraordinar de repede, dar este vorba de o bună măsură, când avem sau nu într-adevăr nevoie de ea.

Una dintre problemele mele curente în tratarea homeopatică a copiilor cu astfel de probleme este  ATITUDINEA MAMELOR care, disperate sau doar anxioase, nu doresc decât să scape repede de probleme fără să ia în seamă contextul care a dus la aceste probleme. Uneori, la copii cu mici probleme imunitare, adevărata problemă nu sunt copiii, ci mamele, care doresc rezultat imediat, care revendică tratamente pentru orice și care își proiectează anxietățile asupra copiilor.

Este normal ca orice mamă al cărui copil este bolnav să fie îngrijorată, să aibă temeri, să dorească vindecarea rapidă a copilului, ” să facă ceva” astfel încât copilul să fie bine.

Dar uneori, adevărata problemă a copilului nu este a lui însuși , ci este legată de relația cu părinții, mai ales cu mama. Mamele sunt o cauză pentru multe dintre afecțiunile copiilor, din pricina legăturilor subtile dintre ei.  Vă voi da câteva exemple:

O mamă anxioasă își pune amprenta asupra copilului, care va face somatizări anxioase de tipul ” mă doare burtica” ( sau crize de astm, sau enterocolite)  de fiecare dată când se simte în pericol sau când mama nu mai este cu el, ci merge în anxietățile ei , de toate felurile : de anticipație, de boală, ori frici de toate felurile.  Mamele anxioase, de fapt,  își părăsesc copiii când au nevoie de ele, pentru că sunt împinse, de propriul psihism, spre construcții teribile. Mama este în propriul delir anxios (”ce se va petrece dacă”)  și copilul rămâne singur, înspăimântat, cu imagini față de care este neapărat, dar care nu sunt ale lui . Spune, prin simptome, nu prin vorbe,  că ceva îl doare, dar mama nu pricepe că nu el are o boală ci doar o reacție prin care, cu mintea și sufletul său fragil reacționează. Cele mai multe cazuri de ”dureri de burtică” la copii nu sunt determinate de cauze fizice  ( cum ar fi  intoleranțele alimentare sau paraziții), ci de cauze psihologice. Sentimentul de abandon, frica de separare, frica de nou si neadaptare, se manifestă psihosomatic la copii prin ”dureri de burtică”.

Astfel de mame au nevoie ele înșile de tratament homeopatic.  Pentru astfel de mame, remediile homepatice care ar rezolva problema ar putea fi Arsenicum, Lycopodium, Phosphorus, Gelsemium, etc.

O mamă depresivă, la fel. Mama depresivă nu are putere, nu este în stare, totul i se pare prea mult și se caută de ”anemie”, ”căderi de calciu și magneziu”, în timp ce vrea să aibă grijă dar nu are putere  să  aibă grijă de copil  . Poate a fost un copil nedorit, sau poate , după naștere a făcut o depresie post-partum pe care nu o poate recunoaște. Mama depresivă, adeseori pare exagerat de îngrijorată de copil și proiectează asupra lui propria depresie. Cel mai tipic caz de mamă depresivă este cel de Sepia: în ciuda datoriilor de mamă, totul i se pare străin, se simte o vacă de muls, are impresia că copilul o extenuează.

 O mamă egocentristă  care vede copilul doar ca o reprezentare a ei, și nu ca persoană de sine stătătoare, este cea mai mare problema pentru orice cabinet.  O recunoști înainte de consultație pentru că este REVENDICATIVĂ. Ea cere, nu vine la consultație;  ea  pretinde , nu dorește un tratament. EI , SI NUMAI EI, i se cuvine totul, iar dacă nu obține pe loc,  dacă trebuie să aștepte, ohoooo  ”fac scandal”. Sunt mamele pentru care copilul este  un fel de obiect de reprezentare personală, la fel ca și mașina, geanta Vuitton, unghiile și imaginea de pe Facebook. Sunt simplu de recunoscut prin atitudinea pe care o au înainte și în timpul consultației.  Copilul se urcă cu picioarele pe canapea? Ei și? Copilul lor scoate pământul de flori de la cabinet? Ei și?  Mama le dă dreptul să facă ce vor, când vor ,pentru că  în lume, în  cabinet, totul este permis.  Tanti secretară  spune ” mamă , ai grijă de copil”  si devine o ”babă comunistă”.  La fel ca si ele, copilul lor are  prioritate absolută oricând, pentru că există un singur centru al universului : Eu .

Dar copilul lor are o problemă, de exemplu o dermatita atopică. Genetică dar și psihologic  determinată. Mama egocentrică percepe boala copilului ca un afront al propriei imagini. Nu doreste vindecarea copilului ci doar imaginea de sine. Deci va merge la Viena, la Paris si la toți homoepatii care ii vor gâdila orgoliul.

Apoi, mamele an-afective, cele care stau  la job și pe internet mai mult decât cu copiii, care au mai multă energie pentru  propriile construcții despre : ”cum să hrănim copii”, ” cum să educăm copiii” , ” cum să dezvoltăm abilitățile copiilor” decât prezența lor imediată și VIE cu proprii copii.  Aceste mame , lipsite de instinct matern primordial ( de obicei mame intelectuale,  pe la 30-40 , la care instinctele materne au fost înăbușite de job sau de stress, si de  tot felul de ”concepții” de pe internet) sunt cele care au toate caracteristicele de mai sus. Principala lor problema este ca DORESC  dar NU POT  să se reducă la condiția de mamă-naturală.

Copii resimt INTENS starea de spirit a mamei și o interpretează , nu numai ca transmitere de stare dar și ca reacție – manifestata prin simptome („boala”). 

Tot mai des în ultima vreme, avem a face cu dereglări imunologice  ce nu țin de copil, ci de încărcătura genetic determinată de a face anumite boli. Un astfel de exemplu este dermatita atopică, în care  încărcătura genetică e importantă. Dar și presiunea familiei.

Dermatita atopică este o boală ce se poate trata homeopatic. In condiții in care si parintii isi asuma problemele. Nu e simplu. Dar se poate.

In fiecare zi mă confrunt cu astfel de patologii asociate  MAMĂ-COPIL. Si adeseori, MAMA este cauza , nu copilul…Dar cand mama este cauza va prefera un tratament cortizonic, ca să ascundă problema , să fie fericită când i se vor prescrie unguente locale cu cortizon.

DESPRE CONSULTAȚIILE LA CABINET și PROGRAMĂRI

  1. Unicul meu rost la cabinet este să tratez pacientii  la modul cel mai bun, în virtutea cunoștiințelor  și conștiinței mele
  2. Pentru a trata bine un pacient am nevoie de exact timpul necesar pentru a afla tratamentul necesar condiției sale. Poate fi scurt ( minute) sau lung (ore), până ajung la un tratament ce cred ca este eficace. Mamele anxioase-depresive-egocentrice  au nevoie de lungi confirmări și discuții. E partea de PR pe care o face secretara.
  3. Aveti o programare, incerc să mă încadrez în timp dar nu merge matematic pentru că sunt OM nu mașină , și am de a face cu oameni nu cu mașini.
  4. Uneori la cabinet se asteaptă , din trei motive

–       I.  Multe consultații de urmărire, dupa acute, mai ales la copii. Acestea nu sunt programări, durează foarte putin si sunt pentru siguranta terapiei, dar iau timp. Puneti-va in locul lor: copilul cu pneumonie si tratament homeopatic, nu merita oare o evaluare ? Dureaza cateva minute sau mai mult, dar nu suntem la croitor ci la un medic

–       II.  Multe consultatii din zone diferite ale tarii, si nu cate una doua ci , uneori multe. Oameni care vin sute de kilometri si care vor sa plece acasa dupa consult cat mai repede pentru ca este distanta mare sau pierd trenul, autobuzul sau alte legaturi de transport. Trebuie să ii consult

–      III.   Oamenii care nu au internet si vin pur si simplu la cabinet pentru a afla un tratament. Sunt adeseori oameni simpli cu boli teribile care au NEVOIE de tratament alternativ, pentru ca sunt disperati. Asteapta cu orele pentru boli serioase.

Ce să fac? Să devin medic de fițe? Cu pacienți de fițe care vor să fie tratați 5 stars pe un pret de 1 star , sau sa imi fac meseria si sa tratez oameni?

 Am optat definitiv pentru oamenii  normali pe care îi tratez cu drag , din tot sufletul, care pot sa astepte cand e vorba de sanatate și calitate si care înțeleg că o oră de așteptare e normală, când situația e serioasă, sau cand vrei ce e mai bun. Medicina nu s-a inventat pe facebook, din fericire! Inteleg toate obiectiile aduse cabinetului meu dar ceea ce va pot promite sunt trei lucruri

  1. Medicina și  Homeopatie de calitate
  2. Atentie maxima la pacient ( chiar si la „tipurile” de mame descrise mai sus, fara exceptie ) chiar dacă durează puțin sau mult consultatia. Timpul meu de consultație nu e timpul justificărilor mamelor.
  3. Integralism. Considerarea întregului pentru a vindeca părțile. Nu ascundeți tensiunile din familie. Nu ascundeți nimic pentru ca doar asa putem trata real si „cat mai repede”.

Si  o intrebare pentru cei care considera ca timpul de consultatie este prea scurt.

In formula 1 auto, un cauciuc se schimba in 15 secunde, cu siguranta de F 1 . Mergeti la un atelier auto si se va schimba in ore fara nici o siguranta .  Ce e mai bine? Un expert care lucreaza repede și bine sau un ageamiu care lucrează lent și prost???

Toate cele bune și multă sănătate.

Dr. Jurj Gheorghe

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *